Ca sa ai taria sa spui ca nimeni nu merita nimic niciodata, trebuie sa fii sigur ca nici macar tu nu meriti. Pentru ca “nimeni” e intreg ansamblul de vietuitori. Si nimeni nu vrea raul nimanui, doar ca avem mici conflicte unii cu ceilalti si, pe moment, spunem vrute si nevrute, dar in fond sentimentul e acelasi fata de acea persoana. Asta inseamna ca toti meritam ceva, doar ca nimeni nu apreciaza sau nu au timp sa asculte sau, pur si simplu, nu-i intereseaza persoana ta. Si atunci suferi, te inchizi in tine si nu mai ai curajul de a ridica fruntea catre cineva, oricine.
Taci si inghiti si ramai la conceptiile tale despre aceste vietuitoare care vor cu atata ardoare sa aiba un rost in viata, insa, daca se poate sa nu faca nimic ca sa-si atinga telul.
Spunem "trecem peste" ca de, asa se procedeaza. Si spunea cineva ca “se trece cand se rezolva”.Si daca nu se rezolva, situatia ramane in pom? Nimeni nu trece peste nimic. Lucrurile raman tot acolo, adanc undeva, dar raman si nu se uita.
Odata amintite, iei aerul ala trist, privirea ratacita in zare si cu greu mai iesi din starea asta.
E uimitor cum vor toti sa fie langa tine dupa ce le reprosezi ca n-au fost cand ai avut nevoie. Si ce te macina mai mult e ca tu, in schimb, ai fost mereu disponibil, la orice ora, nu conta, doar sa-ti tii prietenul fericit ca are cui sa-si verse necazul. Dar tie ? Langa tine cine e ? Pe tine cine te asculta ? Aceeasi tacere si privirea atintita in pamant pentru ca, da, ai ramas fara replica.
Cica prietenii nu asteapta sa primeasca nimic la schimb, dar asta nu inseamna ca atunci cand iti trebuie, il folosesti,dupa care il pui din nou in cutiuta, gata sa fie folosit si alta data. Pana cand?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu